Clasă socială, grup numeros de oameni, istoriceşte constituit, cărora le s�nt proprii anumite caracteristici sociale comune, şi anume: acelaşi loc �n sistemul producţiei sociale, acelaşi raport (de cele mai multe ori consfinţit prin legi) faţă de mijloacele de producţie; acelaşi rol �n organizarea socială a muncii; acelaşi mod de obţinere a părţii de care dispun din bogăţia societăţii, precum şi aceeaşi mărime a acestei părţi; conştiinţa apartenenţei la acest grup, anumite trăsături psihosociale proprii. 

Noţiunea de clasă socială a fost introdusă de g�nditori pre-marxişti (�n special de reprezentanţii economiei politice clasice engleze), dar Karl Marx şi Friedrich Engels au �mbogăţit şi au dezvoltat �n chip esenţial conceptul de clasă şi teoria claselor şi luptei de clasă ca motor al dezvoltării istorice. �n cunoscuta scrisoare către J. Weydemeyer, Marx a sintetizat contribuţia sa la teoria claselor �n următoarele teze: 1) existenţa claselor este legată de anumite faze istorice de dezvoltare a producţiei; 2) lupta de clasă duce �n mod necesar la dictatura proletariatului; 3) aceasta constituie trecerea la desfiinţarea tuturor claselor �n or�nduirea comunistă. 

Scindarea societăţii �n clase s-a produs pe o anumită treaptă de dezvoltare istorică, �n procesul trecerii de la or�nduirea comunei primitive la sclavagism. Baza economică a apariţiei claselor a constituit-o apariţia diviziunii sociale a muncii şi a proprietăţii private asupra mijloacelor de producţie. Datorită locului diferit ocupat �ntr-o anumită or�nduire economică a societăţii, o clasă socială �şi poate �nsuşi munca alteia. �n or�nduirile sclavagistă, feudală şi capitalistă societatea este scindată �n clase sociale opuse antagonic: clase exploatate (sclavii, iobagii, proletariatul) şi clase exploatatoare (stăp�nii de sclavi, feudalii, capitaliştii). 

�n orice or�nduire, alături de clasele sociale principale (ex. proletariatul şi burghezia �n capitalism) există clase neprincipale (clase pe cale de apariţie sau de desfiinţare, diverse clase şi pături intermediare, de ex. mica burghezie �n capitalism). 

Clasele sociale �şi constituie un sistem de organizaţii şi inspiră concepţii, teorii sau doctrine care exprimă şi apără cu mijloace instituţionale şi pe plan ideologic interesele clasei respective. Din existenţa claselor cu interese opuse decurge lupta de clasă, forţă motrice a dezvoltării societăţii �mpărţite �n clase antagonice. �n urma revoluţiilor sociale, care constituie forma cea mai �naltă a luptei de clasă, un mod de producţie este �nlocuit cu altul, iar ca urmare a schimbării modului de producţie se modifică treptat şi structura de clasă a societăţii. 

Categoria de clasă socială deţine �n concepţia materialistă a istoriei şi o importantă funcţie metodologică, av�nd o valoare operaţională pentru definirea şi analiza unor fenomene sociale complexe ca suprastructura, statul (puterea politică), democraţia, revoluţiile, războaiele, conştiinţa socială, cultura etc.